Nadya Ganeva fondator Danubius Exim Nadya Ganeva fondator Danubius Exim

Nadya Ganeva, antreprenor: ”Pentru mine, țara mea are granița la nord cu Ucraina, iar la sud, cu Grecia”

Nadya Ganeva, antreprenor: ”Pentru mine, țara mea are granița la nord cu Ucraina, iar la sud, cu Grecia” - By Julia
Nadya Ganeva, antreprenor
  1. Bună, Nadia! Ne poți spune mai multe despre tine și despre afacerea pe care o conduci?

Totul a început în îndepărtatul an 1991, când am hotărât că este timpul să încerc ceva nou și să nu mai lucrez ca inginer-proiectant constructor și controlul investițiilor la Societatea de Transport de-atunci.

Am plecat de-acolo și am început ca secretară la „Dunărea“ SA – societate de comerț exterior bulgaro-română, înființată cu mult înainte de 1989 – cu sediul central la București, iar la Sofia cu reprezentanță și trei angajați –  doi directori – bulgar și român, și secretară – post pe care l-am ocupat eu, sub denumirea de „coordonator“, pentru că aveam  studii superioare.

Acolo am lucrat aproximativ un an și jumătate – timp care mi-a fost foarte util. În statutul societății se stipula că activitatea comercială o pot realiza cei care au studii economice sau tehnice, și abia după șase luni, mi-au propus schimbarea funcției în referent-specialist.

Am înțeles că este ceea ce-mi place și m-am dedicat activității comerciale, învățând totul din mers – nu era timp de pierdut.

După tot felul de discuții cu directorul meu bulgar și după reproșurile sale „tu ești mai mult româncă decât bulgăroaică“, am decis că locul meu nu mai este acolo, în ciuda insistenței părții române de a nu pleca.

Câteva luni mai târziu, după aprobarea legii cu privire la firmele străine și mixte, am devenit pentru prima dată asociat într-o firmă privată mixtă bulgaro-română, o entitate juridică bulgară cu participare de 80% a firmei românești și eu, cu 20%.

Activitatea era  diversă  – comerț între cele două țări cu tot ce se putea  – prima mea afacere a fost în barter – locomotivă de manevră de la București pentru societatea  „Plamа“ Pleven, la schimb cu combustibil  – benzină de la rafinărie. Ulterior, am vândut garnituri întregi de tren cu ciment alb, sare gemă, anvelope grele pentru automobile ș.a.m.d.

În anul 1994, ca urmare a separării de partenerii români, a trebuit să iau o decizie foarte serioasă – mi-am înregistrat propria firmă la București – “DANUBIUS EXIM” SRL, care funcționează și în prezent. Călătoream în continuu între Sofia și București pe-atunci, până când copiii s-au făcut mari.

La început, activitatea mea era, în principal, înregistrarea și distribuirea de medicamente – fabricile din Bulgaria care îmi acordaseră  drepturi de reprezentare erau „Farmatsia“, „NIHFI“ Sofia, “Sofarma“, „Troyafarm“ și „Аntibiotik“ Razgrad. Am înregistrat aproximativ 35 de produse și am importat în țară cca. 80% din importul anual.

Între anii 1998-1999, fabricile s-au privatizat – au fost cumpărate de către Balkanfarma (ulterior Aktavis) și am început intens pregătirea celei de-a doua activități la Danubius – case de marcat electronice.

În anul 1999, a intrat în vigoare legea pentru casele de marcat cu memorie fiscală, partenerii mei, iarăși din Bulgaria – „Datecs“ SRL, au făcut tot ce era necesar, instruiți de noi, iar casa de marcat  Datecs a obținut Permisul tehnic nr. 1 pentru România, conform noii legi. Cu timpul, am devenit lider pe piață, cu o cotă de piață de aproximativ 80%.

Astfel, această activitate a rămas singura pentru firmă, iar acum, în contextul modificării legii și implementării conexiunii electronice a caselor de marcat cu ANAF am reușit iarăși să obținem primii, licențele și să ne menținem pe primul loc cu aproximativ. 40-45% cotă de piață, cu statut de poziție leader și aproximativ 360 de firme-distribuitori parteneri, în toată România.

În anul 1997, după ce-a absolvit liceul la Sofia, s-a mutat în București și  fiul meu, care, în timp ce făcea studii de Economie,  lucra cu mine. Acum a preluat în totalitate dezvoltarea și conducerea  „Danubius“.

  • De când și de ce România?

Totul a început demult, în anul 1972, când după absolvirea Liceului nr. 27 din Sofia, am candidat la Institutul de Construcții din Sofia și cel de la București  – specialitatea Construcții industriale și civile. Erau 2 locuri, iar candidații pentru străinătate – 30. Primul an a fost pregătitor – am învățat limba și am cunoscut orașul, pe care l-am îndrăgit din toată inima! Am terminat facultatea în anul 1978, în anul 1979 am obținut diploma (nu am putut odată cu colegii deoarece s-a născut fiica mea) și m-am întors în Bulgaria, care îmi plătea bursă cinci ani. Am început activitatea la Societatea de Transport, unde exista un departament de proiectări civile. Și astfel, acolo am stat până în anul 1990. În această perioadă, am înțeles că am absolvit un institut care nu îmi place, sufletul îmi este în altă parte, dar nu știam încă unde, dar din punctul de vedere al ”gimnasticii intelectuale”, e bine că am absolvit acest institutJ))

Тrebuia să uit trecutul, avem 36 de ani când „am intrat “ în capitalism – o vârstă prea mare, în opinia mea, pentru a emigra în Occident și mică pentru a aștepta să mă pensionez, și nu îmi stătea în fire  să “mă tângui și să îmi ling rănile“, am dorit un alt început pentru copiii mei. Trebuia să învăț foarte repede tot ceea ce alții acumulaseră ca experiență în anii anteriori, pentru a descoperi domeniul care corespunde caracterului și dorinței mele. Tot ceea ce am realizat  a fost datorită disciplinei mele de fier, a gândirii constructive și a satisfacției pentru ceea ce fac. M-am simțit mereu ca “pisica la vânătoare“. Știam limba română ca pe propria limbă, engleză foarte puțin, pentru că la universitate, pentru noi străinii, limba obligatorie era româna, am iubit și voi iubi veșnic această țară – pentru mine, țara mea are granița de nord cu Ucraina, iar cea sudică, cu Grecia.

  • Care au fost principalele provocări cu care v-ați confruntat și cum le-ați depășit?

Spre cea mai mare surprindere a mea, după sosirea fiului meu în anul 1997, în România, existau mulți xenofobi, iar până în anul 2007, era extrem de greu pentru oameni ca mine, care veneau din Bulgaria, să facă business. Aproape lunar aveam controale sau diverse disensiuni cu autoritățile statului. După anul 2007, România s-a schimbat în ansamblu, poate că cel mai mult datorită intrării în UE. Consecvența este cuvântul-cheie care m-a ajutat să trec peste toate momentele mai neplăcute din anul 1994 până în 2007.

  • În opinia ta, prin ce se deosebesc bulgarii și românii? Prin ce se aseamănă?

Ne asemănăm mult, consider că am fost veri primari la origine. Specialitățile culinare sunt aproape aceleași. Ei, da, noi mâncăm sarmalele în varză puțin mai mari, cele românești se fac mai mici și au  mămăligă alături, pe farfurie.

Românii sunt regii petrecerilor. La nunta fiului meu (însurat cu o româncă), o prietenă, bulgăroaică mi-a spus: nu mă satur să îi privesc – nici nu s-au așezat și parcă fac parte din aceeași școală de dansuri!!!“

Românii sunt și mai zâmbitori, foarte politicoși, dar și în spatele acestei politeți, deseori,  se poate ascunde o minciună-capcană. Uneori îi întrec în minciună pe bulgari, dar, în mod clar, sunt mai buni!

Sunt mai emoționali, bulgarii sunt puțin inflexibili, încăpățânați, iar schimbările le acceptă mai greu, aici sunt mult mai deschiși la noutăți, cu sete de viață și de schimbări în bine.

  • Prin ce este România atractivă pentru bulgari ?

Liniștea, de fapt, siguranța mai degrabă. Are locuri minunate, geografic, oameni minunați ca prieteni (ei, nu există nicăieri 100%…). Tot ce este nou se acceptă foarte repede, viață dinamică, totul se dezvoltă cu rapiditate.

  •  Locuri preferate în București? Alte orașe și locuri dragi?

București – Centrul Vechi și, în special, datorită amintirilor mele – “Carul cu bere” și Cafeneaua scriitorilor, așa cum o numeam în anii studenției. Firește, Parcul Herăstrău, Zona de nord a orașului, Muzeul Satului… Sinaia, Brașov – Orașul Vechi, Sighișoara, Sibiu, Cluj.

  •  Ce sfaturi ai da celor care intenționează sau urmează să se mute în România?

Înainte de toate, să învețe limba. Nu este grea, se învață ușor. Oferă posibilitatea unei comunicări complete și aprecierea mai clară a obstacolelor sau oportunităților create. Trebuie să aibă în vedere că întreaga lor activitate trebuie să fie limpede ca cristalul, altfel devin vulnerabili și pot să piardă totul. Să se rețină de la promisiuni de orice fel (în special verbale) și să aibă documente pentru orice – răspunsuri la întrebări oficiale ș.a.m.d.

  • Ce ai mai dori să împărtășești, iar noi nu te-am întrebat?

În toți acești ani, după 1990 până în prezent, au existat multe momente în care mi-a fost foarte greu. O femeie singură în această lume a bărbaților. Acum, în ultimii ani, au început să aprecieze mai mult femeile. Și multe lucruri în bine s-au schimbat după intrarea noastră în Uniunea Europeană. În anul 2008, în clădirea Parlamentului s-a desfășurat un forum pentru premierea celor mai bune firme private – locurile 1-3 pe categorii pentru anul financiar 2007, unde au anunțat că pentru prima dată vor premia cele mai bune femei manager ale anului. Surprinderea a fost imensă când mi-am auzit numele la categoria „Întreprinderi mici“ – locul 2, Femeia anului 2007 în România.

Dragi femei, PUTEȚI TOTUL !!!!

Versiunea în limba bulgară aici

Citește și: