De la Craiova la Veliko Târnovo, distanța nu e mare. E de doar 251,4 km, dar pentru cineva care nu a mai vizitat Bulgaria, Dunărea reprezintă nu numai granița naturală dintre două țări și două culturi, ci și dintre două lumi.
Deși nu corespundeam descrierii obișnuite a unui student de anul întâi, am aplicat pentru seminarul de limbă și civilizație bulgară cu entuziasm deoarece îmi doream să depășesc această graniță și să descopăr o lume nouă. La urma urmei, trăim împreună sub același cer.
Bulgaria m-a cucerit de cum am traversat Dunărea. Pe drumul de la Svishtov către Veliko Târnovo am fost copleșită de priveliștile oferite de câmpurile cultivate care alternau în culori de verde, auriu și verde crud, apoi se pierdeau în albastrul cerului. Îndreptându-mă spre destinația mea necunoscută, am traversat sate care m-au surprins prin arhitectură, simplitate și pace.
După aproape 80 de km, drumul își face loc printre doi pereți înalți de piatră care se deschid spre intrarea în Veliko Târnovo. În sfârșit, am ajuns.
După preluarea și cazarea în campusul universității, am fost invitată de doamna profesoară la o plimbare în Centrul Vechi.
Chiar dacă am mers la unul dintre cele mai frumoase restaurante din oraș, cu cele mai bune preparate, doamna profesoară șiind deja cât sunt de curioasă și de pofticiosă în privința mâncării, când ne-am așezat la masa din capătul terasei, priveliștea m-a făcut să uit de tot și de toate.
Obiectivul meu pentru acest seminar a fost să-mi îmbunătățesc abilitățile de comunicare în limba bulgară, dar după o așa zi plină de emoții și de frumos, nu-mi găseam cuvintele pentru a putea descrie frumusețea și farmecul locului. Și era abia prima zi dintr-o experiență de aproape trei săptămani în care aveam să învăț atât de multe.
Programul zilnic a fost dinamic. În prima parte a zilei, era concentrat pe activitatea de predare, iar după-amiaza aveam diverse opțiuni de activități culturale dintre care să alegem, însă fiecare zi s-a încheiat cu ceva unic: spectacole, seri internaționale, proiecții de filme.
Într-una dintre seri am asistat chiar și la un spectacol uimitor de lumină și sunet proiectate asupra cetății Țareveț. Și ce splendoare! Ce bucurie să vezi atâta iubire și respect pentru sacrificiul celor care au clădit și apărat această națiune!
În fiecare dimineață, timp de două săptămâni, înainte ca alți colegi să ajungă, am mers pe balconul cantinei campusului. De aici puteam admira în voie și în liniște, netulburată de freamătul vieții, Țareveț, în toată măreția sa.
Așa a devenit acel balcon dintr-un colț de lume din Balcani, fereastra către bucățica mea de rai, cetatea de sub cer.
Citește și: 22 martie: Ziua orașului Veliko Târnovo
În fiecare dimineață mă consideram, și mă consider încă, unul dintre cei mai norocoși oameni doar pentru că am participat la acest seminar.
Pe lângă oamenii minunați de la Universitatea din Veliko Târnovo, care și-au dedicat toată energia acestei activități, am acunoscut și mi-am făcut mulți prieteni din toată lumea, Anglia, Japonia, Italia, Egipt, Turcia, India, Germania și chiar Noua Zeelandă fiind doar câteva dintre țările de origine ale colegilor mei de seminar.
Mulțumită eforturilor tuturor celor care s-au implicat în această sărbătoare internațională a limbii și civilizației bulgare, am devenit mai mult decât colegi, suntem prieteni pe viață.
Aștept cu nerăbdare și cu emoția revederii următorul seminar, la care sper să participe din nou cât mai mulți dintre prietenii mei, să fim din nou împeună sub același cer, cerul de sub care ne veghează Țareveț.
Autor text și fotografii: Suzana Popa
Aceasta este povestea Suzanei Popa, studentă la Facultatea de Litere din cadrul Universității din Craiova, unde studiază limba bulgară ca a treia limbă în cadrul specializării Traducere și Interpretare. Pasiunea pentru limbile străine și curiozitatea i-au deschis noi orizonturi, iar din 2023, călătoriile în Bulgaria au devenit o parte importantă a vieții ei. Drintre toate locurile descoperite, Veliko Târnovo a reușit să îi cucerească sufletul, devenind pentru ea un loc în care se simte ca acasă.
Mai mult decât o călătorie, această narațiune este o adevărată experiență personală, o trecere dincolo de granițe geografice și culturale.
Citește și:
