Bogdan-Alexandru Stănescu Bogdan-Alexandru Stănescu
Foto: Bogdan-Alexandru Stănescu via FB

Conexiuni literare româno-bulgare. Interviu cu Bogdan-Alexandru Stănescu, editor și scriitor

Aflam recent că Gheorghi Gospodinov, unul din cei mai importanți și apreciați în întreaga lume, scriitori bulgari contemporani, era nominalizat la prestigiosul premiu internațional Booker International, pentru romanul Refugiul Timpului (Time Shelter) tradus în engleză de Angela Rodel. Între timp romanul a ajuns pe lista scurtă de șase romane a competiției care-și va anunța câștigătorul în data de 23 mai. Este primul scriitor bulgar care a primit nominalizare la acest premiu literar.

Știam că romanul urma să apară în limba română, așa cum au apărut deja romanele anterioare ale lui Gheorghi Gospodinov – „Fizica tristeții” și „Un roman natural” la editura PandoraM, în colecția Anansi Contemporan – una din cele mai de valoare colecții de literatură străină contemporană.

Coordonatorul acesteia este Bogdan-Alexandru Stănescu, editor, traducător, eseist și scriitor, a cărui carte „Copilăria lui Kaspar Hauser” a fost tradusă în limba bulgară și este primită foarte bine de publicul și critica de la sud de Dunăre.

Copilăria lui Kaspar Hauser

Deci, toate motivele din lume pentru o conversație cu Bogdan despre conexiunile literare româno-bulgare, într-o întâlnire online facilitată de buna prietenă pe care literatura română o are la Sofia – traducătoarea Lora Nenkovska.

Mulțumesc, Lora! Mulțumesc, Bogdan! Și redau aici, toată discuția.

IB: Când și cum te-ai întâlnit cu literatura bulgară? Și în concret, cu Gheorghi Gospodinov?

BAS: Întâlnirea asta, de fapt, a avut loc prin 2008-2009. Am organizat la București un Festival Internațional de Literatură-FILB (Festivalul Internațional de Literatură de la București), festival independent, care a rezistat cam 9 ani pe piață.

La una dintre edițiile festivalului, am invitat un tânăr scriitor bulgar, Gheorghi Gospodinov, despre care auzisem de la prietenii noștri de la Fundația Traduki, care sprijină traducerile în zona Balcanilor.

Așa că atunci l-am cunoscut pe Gheorghi, care a venit la București. Mi-a plăcut foarte mult de el. Din păcate nu am reușit atunci să fiu eu cel care să traducă „Un roman natural”, cartea apărând la editura Cartier din Republica Moldova.

Deci ăsta a fost primul pas: un scriitor bulgar tradus de o editură din Republica Moldova și distribuit pe piața din România. Cam asta a fost mișcarea ocolitoare de a înfrăți aceste două popoare alăturate.

Apoi, odată cu lansarea colecției Anansi, acum trei ani, în 2020, când am pus bazele colecției și am alcătuit prima listă de autori cu care îmi doream să încep această colecție, îl aveam în top 5 autori, pe Gheorghi Gospodinov.

IB: În top 5, alături de scriitori renumiți din alte țări?

BAS: Categoric, da. Era în top 5 alături de Paul Auster, de exemplu. O alăturare, zic eu, onorantă pentru amândoi. Absolut. Da. Și așa s-a petrecut explozia Gospodinov. Altfel nu pot să-i spun, pentru că, spre surprinderea multora, pe lângă faptul că este un autor de o foarte mare calitate, cărțile lui se vând. Se vând bine și în România.

Fizica triste'ii Gheorghi Gospodinov
Foto: Colecția Anansi

IB: Asta înseamnă că este Gheorghi Gospodinov, scriitor în România? Îl citește publicul român? Cum l-a primit?

BAS: O da, „Fizica tristeții” a trecut de 5.000 de exemplare vândute, condiții în care, orice scriitor s-ar putea încadra la categoria bestseller aici. Știm că tirajele sunt foarte mici. Nu suntem tocmai un popor de cititori, deși ne place să ne lăudăm cu asta, dar nu, nu suntem. Așa că, da, un scriitor bulgar care a vândut 5.000 de exemplare dintr-o carte care se numește „Fizica tristeții”, e ceva cu totul special. Am în listă scriitori americani, britanici care nu vând 2.000 de exemplare.

IB: ”Un roman natural” cum a fost primit?

BAS: Și el merge bine. Nu are aceeași explozie ca „Fizica tristeții”, dar trebuie să ne gândim la faptul că e o reeditare aici. Cartea a existat 10 ani pe piață, dar nu, în niciun caz nu stagnează. Se vinde. Așteptăm acum „Refugiul timpului” care va apărea la Bookfest în mai anul acesta.

IB: Ai ajuns la punctul sensibil 😊 numit „Refugiul timpului”, carte care face deja vâlvă nu numai în Bulgaria, ci în întreaga Europă – și asta pentru că apare pe lista scurtă a premiului Booker International. Te rog să ne spui, mai întâi, ce înseamnă această recunoaștere pentru un scriitor?

BAS: Pentru mine, Booker Internațional este cel mai important premiu. Cel mai important premiu pentru piața anglo-saxonă. Hai să-i spunem așa, să fim cât mai exacți. 😊 Dacă este un premiu care să facă o diferență, este premiul Nobel. Un autor care câștigă premiul Nobel va sări în vânzări în mod vizibil. Sunt autori care pot ține o editură în spate. Cum este în cazul nostru acum Annie Ernaux, câștigătoarea premiului Nobel de anul trecut, care este tradusă în aceeași colecție în care apare și Gheorghe Gospodinov.

Dar pentru mine personal, ca valoare și fiind totuși un fost student de limbă engleză, Booker International este cel mai important – un premiu care constituie o busolă și pentru un editor. Vorbim despre Anglia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, care sunt două insule de limbă engleză în care se traduce foarte puțin – 3% din piața de carte din Marea Britanie și din Statele Unite ale Americii, înseamnă traducere. Este infim. Cărțile care ajung acolo sunt foarte triate. E un triaj foarte riguros.

Te uiți pe lista de Booker International pentru că ce ajunge acolo e top. Și iată că publicul din România va avea posibilitatea în curând să citească această carte, care este într-adevăr de senzație și nu numai în Anglia și în Bulgaria, pentru că este tradusă în foarte multe limbi.

Gheorghi Gospodinov
Foto: https://thebookerprizes.com/

IB: Există șansa ca publicul român să-l reîntâlnească pe Gheorghi Gospodinov aici în București, unde să se organizeze o întâlnire cu cititorii?

BAS: Ar fi trebuit să se întâmple în octombrie anul trecut când a fost invitat la Festivalul Internațional de la Timișoara. Bineînțeles că plănuiam să-l aducem și la București de la Timișoara, dar festivalul a coincis, cred, cu apariția cărții lui în Marea Britanie. Așa că a trebuit să anuleze cam în ultimul moment. Dar nu e pierdută nicio speranță. Festivaluri sunt, există tot felul de pretexte pentru a aduce un scriitor important în fața publicului.

IB: Un alt scriitor bulgar care apare la Anansi Contemporan, este Kapka Kasabova. 😊

BAS: Kapka Kasabova, da. O altă surpriză. 😊

IB:  De ce Kapka Kasabova?

BAS: Trebuie să recunosc că pe mine nu neapărat autoarea m-a atras la început, fiindcă nu știam nimic despre ea, ci punctual cartea „Frontiera”. Pentru că mă interesează foarte mult zona pe care ea o descrie și pe care o analizează, pentru că tema tratată este una care mie mi s-a părut că ar fi de interes pentru publicul din România. Apoi am descoperit-o pe ea ca scriitoare, mi-am dat seama ce stilist extraordinar este, apoi am cunoscut-o ca om și e o persoană foarte plăcută și foarte prietenoasă. S-a creat o relație profesională…

IB: Am enumerat deja doi autori bulgari publicați în România. Mai există și alții? Ce cunoaștem aici, în România, din literatura bulgară contemporană?

BAS: Aici vreau neapărat să vorbesc puțin despre colegii mei de la Casa de Editură Max Blecher, care traduc poezie și o fac foarte bine. Vorbim aici de Nadejda Radulova cu „Femeia din casa de la colț”.

Și aș mai aminti două cărți aici – una apărută la Tracus Arte, „Descheierea corpului” de Aksinia Mihaylova. Și tot la Max Blecher, poezia lui Ivan Hristov.

A..și mai este și poezia chiar a lui Gheorghi Gospodinov, „Înainte să inventez căderea”.

IB: E loc de mai mulți scriitori bulgari la editurile din România? Care e motivul pentru care totuși sunt atât de puțini, în comparație cu mult mai multa literatura română care se traduce în Bulgaria?

BAS: Cred că poporul bulgar e mult mai deschis la autori străini, decât cel din România. Așa mi se pare. E un paradox despre care vorbim noi aici.

Vorbim despre piața de carte din România, care este mai mare, care are mai mulți cititori, tiraje mai mari, care reprezintă și o cifră de afaceri mai mare și care se exportă cu îndârjire în țările din jurul României, dar care acceptă foarte greu importul. Este foarte impermeabilă la literaturile zonei.

Când am început noi colecția asta, Anansi, a fost una dintre dorințe și pe care le-am exprimat într-un de program al colecției, în care, încercăm încet să aducem din literaturile învecinate, câte ceva în limba română.

De asta am și vrut să începem cu Gheorghi Gospodinov, cu Slavenka Drakulić din Croația, cu László Krasznahorkai din Ungaria și continuăm. Vom traduce și din sârbă în continuare. Continuăm și cu Bulgaria, bineînțeles, Ucraina și tot așa.

Dar e foarte greu pentru că asta este o situație comună și Bulgariei și României: publicul este orientat aproape exclusiv spre literatura anglo-saxonă și spre zonele comerciale, fiindcă astea sunt și cheia și lacătul. Și atunci îți rămâne un public foarte restrâns pentru literatură grea, undeva între 2.000 și 5.000 de persoane care ar cumpăra.

Trebuie să ne gândim și la condițiile socio-economice. Să ne gândim la câți bani are disponibil un om acum pentru zona largă a entertainment-ului, pentru un bilet la film, pentru un concert, pentru o carte. Cartea aia care să fie? O fi un Stephen King, o fi un Gheorghe Gospodinov? E greu. E foarte greu. Dar cred că situația asta se poate debloca, se poate rezolva doar insistând.

Pentru că în momentul în care va exista o ofertă consistentă, va intra poate și în mintea cititorului că editorii ăștia nu-s nebuni dacă tot traduc autori bulgari. Înseamnă că știu ei ceva.

IB: Publicul bulgar spune că se regăsește în filmele românești, în literatură, în atmosfera anilor din comunism. Personajele cărților tale, toate vin din România acelor vremuri. Cunoști, însă, Bulgaria socialistă? Ce știi despre ea? Era diferită de România?

BAS: Bulgaria socialistă mi-e foarte cunoscută pentru că singura noastră sursă de informare în timpul zilei, în copilăria mea, era televiziunea bulgară. „Leka noșt, deța”, „Studio X”. Chiar am reascultat, am văzut recent genericul de la ”Leka noșt, deța”. Era să plâng …

IB: Dar ai fost în Bulgaria în perioada aceea sau imediat după?

BAS: Nu, foarte târziu am ajuns în Bulgaria și anume când a început migrația noastră, a celor pe la 35-36 de ani, dinspre Vama veche, înspre litoralul din Bulgaria. Înspre Krapeț, evident.

Aceea a fost prima mea experiență bulgărească și a culminat totul cu excursia de anul trecut de la Plovdiv, când am fost invitat de editorul meu bulgar, Manol Peykov, de la Janet45.

IB: Și uite așa am ajuns la o altă ipostază a ta – cea de scriitor în Bulgaria. Simți, Bogdan, că aparții spațiului cultural din Bulgaria?

BAS: Da, așa cum am început noi discuția asta, evident că împărtășim aceeași experiență, că ne tragem din același trecut, din nefericire pe care îl cunoaștem, dar treaba asta mai mult ne leagă decât ne dezbină. Eu mă simt ca acasă și nu am avut emoții în a vorbi când m-am adresat publicului în Plovdiv, de exemplu, anul trecut, așa cum aș avea, de exemplu, emoții în a mă adresa unui public în Franța. Acolo, cred că ar exista întotdeauna în spatele discursului o umbră, o întrebare, dacă cumva se înțelege tot ce vreau să spun.

IB: Hai, te rog, să vorbim acum și de traducătorii de literatură. Lucrezi în Bulgaria cu una din bunele prietene pe care literatura română le are aici în Bulgaria, Laura Nenkovska, a cărei pasiune, recunoscută, este literatura română pe care o traduce la foc continuu. 😊 Alături de ea mai sunt și alți traducători. Care este, de fapt, rolul acestora?

BAS: În majoritatea cazurilor, traducătorul de literatură română joacă și rolul de ambasador al literaturii și de agent literar. El este primul care citește cartea în alt teritoriu, e cel interesat de ceea ce se produce în România, în literatura contemporană din România și de multe ori este cel care se duce și recomandă cartea unui editor străin.

El este cel care facilitează această tranzacție literară. Iar eu cunosc doar cazul meu, al colaborării, cu Lora Nenkovska, care a fost o experiență foarte intensă, pentru că Lora e genul de traducător care nu riscă. Întreabă chiar și atunci când e aproape sigură că știe la ce se referă scriitorul. Preferă să întrebe ca să nu greșească și asta mi se pare minunat.

Pentru că, altfel, apar foarte multe greșeli. E vorba de trecerea asta între două spații culturale. Oricât de bine ai cunoaște cultura respectivă și limba respectivă, pericolul ăsta al greșelii pândește la tot pasul. Așa că prefer întotdeauna un traducător care întreabă. Iar Lora este acel traducător.

IB: Ce am putea face, Bogdan, să ne cunoaștem mai bine noi, românii cu bulgarii, că deși vecini, știm atât de puțin unii despre ceilalți.

BAS: Da, nu știu ce am putea face. Să trecem podul mai des, să ne vizităm și altfel decât în vacanțele de vară, de exemplu. Iată că luptăm pentru acel spațiu Schengen împreună, dar la primul semn, așa de fisură, suntem gata să ne dăm drumul la mână, să vedem care intră primul, dacă cumva am putea să-l aruncăm pe celălalt în groapă ca să intrăm noi, ar fi foarte bine. Cred că trebuie abordată și situația politică și cea culturală cumva zonal, să fie un spațiu al întâlnirii. Pentru că așa cum am vorbit noi astăzi, avem foarte multe lucruri în comun.

Avem români care vară de vară își petrec vacanțele în Bulgaria. Cred că sunt mai puțini bulgari care vin în România și înțeleg… Dar, cum nu suntem miniștri ai turismului, nu cred că o să rezolvăm noi problema.

Aici e vorba de a încuraja traducerile cumva. Eu aș avea o explicație pentru numărul destul de mare de autori români, pe lângă deschiderea asupra căreia insist – cred că cititorii bulgari sunt mai deschiși la literatură străină decât cei din România.

Însă o altă explicație ar fi este generozitatea programului TPS al Institutului Cultural Român, de  sprijinul destul substanțial acordat traducerilor, care cred că nu își găsește echivalentul în partea bulgară.

Acolo, în Bulgaria, din câte știu, abia anul ăsta începe să aibă un astfel de program descris în limba engleză. Până acum era doar în bulgară – foarte greu de accesat pentru un editor român. Ori, dacă ar exista acest program și ar fi funcțional, cred că ar fi și mai mulți editori români interesați să exploreze spațiul ăsta al literaturii bulgare.

IB: Cartea ta „Copilăria lui Kaspar Hauser” ta a fost foarte bine primită în Bulgaria. Când ar putea aștepta publicul bulgar și „Abraxas„ să iasă în bulgară?

BAS: Asta trebuie să îl întrebăm pe editorul meu Manuel Peykov…probabil că la anul.

Bogdan-Alexandru Stănescu
Foto: Ziarul de Iași. Câştigătorul celei de-a XX-a ediţii a Premiului Naţional de Proză “Ziarul de Iaşi” este scriitorul Bogdan-Alexandru Stănescu

IB: Poate la anul există și șansa ca cititorii tăi bulgari să te întâlnească din nou în Bulgaria?

BAS: Asta se va întâmpla mai repede, chiar în primăvară aceasta. Probabil în mai, nu sunt foarte sigur. E vorba de o invitație din partea editurii pentru un fel de mic turneu, pe care l-am tot amânat, dar sper că se va întâmpla cât de curând.

Și noi, cititorii, la fel! Sperăm în cât mai multe astfel de întâlniri.