Pe 10 noiembrie 1989, în Bulgaria, printr-o mișcare pașnică, orchestrată chiar de membrii Partidului Comunist Bulgar, Todor Jivkov, liderul comunist care condusese țara timp de 35 de ani, era înlăturat de la putere.
Schimbarea anunța sfârșitul regimului comunist bulgar și deschidea drumul Bulgariei spre tranziția către democrație și economie de piață, cu doar câteva săptămâni înainte de evenimentele sângeroase care au dus la înlăturarea regimului Ceaușescu din România, pe 22 decembrie în același an.
După aproape o jumătate de secol de dictatură, ambele țări porneau pe un traseu dificil spre democrație și transformare economică. Cu toate că regimurile comuniste din România și Bulgaria au împărtășit multe aspecte comune, influențate fiind de Moscova și de modelul stalinist, diferențele dintre ele, au fost semnificative și notabile.
Context istoric: cum au ajuns la putere regimurile comuniste
În România, comunismul s-a instaurat gradual după al Doilea război mondial, printr-o serie de evenimente care au culminat cu abdicarea regelui Mihai în 1947, alinierea României la blocul sovietic fiind consolidată prin instalarea unui regim autoritar, bazat pe represiune și controlul strict al statului în toate zonele societății și aspectele vieții.
Spre deosebire de România, unde comuniștii au luat controlul într-un mod mult mai violent și represiv, Bulgaria intra în noul regim, cu mai puțină rezistență internă, comuniștii bulgari preluând puterea în 1946, cu sprijinul deschis al Uniunii Sovietice, țara devenind rapid un stat satelit fidel Moscovei.
Cine e Todor Jivkov?
Todor Jivkov este cel mai longeviv politician din Bulgaria, care în timpul socialismului, a ocupat diferite funcții la vârful statului – secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar, prim-ministru și președinte al Consiliului de Stat.
În tot acest timp, el a susținut modelul sovietic de guvernare și a menținut legături strânse cu Moscova, propunând chiar de două ori ca Bulgaria să devină a 16-a republică a Uniunii Sovietice (URSS), ceea ce ar fi însemnat pierderea completă a suveranității naționale a Bulgariei.
Niciunul dintre procesele intentate împotriva lui Todoro Jivkov după căderea sa de la putere, nu s-a încheiat până la decesul lui, în 1998.
Structura conducerii și personalitatea liderilor
Atât în România, cât și în Bulgaria, structurile de conducere comunistă au fost extrem de centralizate și dominate de personalități autoritare, în România, Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar mai târziu Nicolae Ceaușescu, instaurând un regim bazat pe cultul personalității.
Jivkov, însă, și-a cultivat o imagine de „patriarh” protector al poporului, dar nu a atins dimensiunile cultului personalității așa cum s-a întâmplat în România, ceea ce a avut un impact direct asupra modului în care Bulgaria a făcut trecerea de la regimul comunist la cel de democrație, permițând o schimbare mult mai puțin violentă decât în România.
Spre deosebire de Ceaușescu, care a inițiat o serie de politici de distanțare față de Moscova, Todor Jivkov, a menținut o relație stabilă și obedientă față de Uniunea Sovietică.
Represiune și control social
La începutul regimului totalitar din Bulgaria, zeci de mii de oameni au fost uciși în urma condamnărilor de către așa-numitul Tribunal al Poporului.
Timp de decenii, Securitatea statului bulgar, a impus represiunea în țară, iar prizonierii politici au fost trimiși în lagăre de muncă obligatorie, fără sentințe. În anii 1980, Jivkov a inițiat așa-numitul „Proces de renaștere”, prin care căruia populația de etnie turcă, din țară, a fost obligată, cu violență chiar, să adopte nume bulgărești, existând chiar și victime, ulterior zeci de mii de turci bulgari fiind deportați în Turcia.
În Bulgaria, Comitetul pentru Siguranță de Stat avea un rol similar Securității din România, dar spre deosebire de cea românească, Siguranța de stat din Bulgaria, a fost oarecum mai puțin brutală și represivă.
Metodele folosite includeau tot supravegherea în masă și persecutarea oponenților politici, însă represiunea din Bulgaria nu a atins nivelul de intensitate și cruzime întâlnit în România.
Economie și politică internă
În timp ce sub Ceaușescu, România a adoptat o politică economică ambițioasă și dezastruoasă, bazată pe industrializare masivă și pe plata rapidă, integrală a datoriei externe, cu consecințe dramatice în anii ’80, pentru români, Bulgaria, sub Jivkov, a avut o politică economică mai dependentă de Uniunea Sovietică.
Bulgaria a primit sprijin economic consistent de la Moscova, iar acest lucru a contribuit la o economie ceva mai stabilă și la un trai relativ mai bun al oamenilor, decât în România. Cu toate acestea, această dependență a făcut ca Bulgaria să fie vulnerabilă la prăbușirea blocului sovietic, iar tranziția sa economică a fost marcată de dificultăți majore după 1989.
Căderea regimului comunist în Bulgaria: o tranziție mai blândă decât în România
În noiembrie 1989, Todor Jivkov a fost forțat să demisioneze în urma unor presiuni interne din partea propriului partid și a influenței schimbărilor din blocul sovietic. Procesul a fost unul pașnic, iar Jivkov a fost înlocuit de o nouă conducere care a permis trecerea graduală la un sistem democratic.
Moștenirea comunismului în România și Bulgaria
La 35 de ani de la căderea regimului comunist în Bulgaria, este evident că ambele țări au parcurs trasee diferite, dar complicate, de reconstrucție și democratizare. În ambele țări, moștenirea regimului comunist este încă vizibilă în structura politică și economică.
În Bulgaria, însă, dependența inițială față de Moscova a dus la probleme economice majore, mai ales în primii ani post-comuniști.
Azi, România și Bulgaria sunt parte din Uniunea Europeană și NATO, dar istoria lor comunistă continuă să influențeze mentalitatea și politicile lor interne.
Bulgaria și umbra Rusiei: de la frăția slavă la dependența istorică și politică
Bulgaria și Rusia împărtășesc o relație complexă și de lungă durată, marcată de puternice influențe culturale, religioase, și politice, și de o serie de momente istorice care au lăsat urme profunde în identitatea și orientarea strategică a Bulgariei.
De la eliberarea Bulgariei de sub Imperiul Otoman, în urma Războiului ruso-turc din 1877-1878, și până la dependența politică din perioada comunistă, Rusia a jucat un rol decisiv în istoria Bulgariei.
După căderea comunismului, Bulgaria a încercat să se îndrepte spre democrație și economia de piață, dar tranziția nu a fost deloc ușoară. În primii ani după 1989, Bulgaria a fost lovită de crize economice și instabilitate politică, iar Rusia și-a menținut o influență puternică asupra deciziilor strategice ale țării, în special prin controlul asupra resurselor energetice.
Astăzi, relațiile dintre Bulgaria și Rusia sunt marcate de continuitatea acestei dependențe istorice, dar și de noi forme de influență, sectorul energetic rămânând principalul instrument de presiune pe care Rusia îl exercită asupra Bulgariei. Până recent, Bulgaria depindea aproape în totalitate de gazul importat din Rusia, iar proiectele energetice comune, cum ar fi centrala nucleară de la Belene, au fost folosite frecvent pentru a întări influența Moscovei în zonă.
Pe lângă energie, influența rusă este evidentă și în sfera politică și media din Bulgaria. Partidele proruse și presa finanțată direct sau indirect de Kremlin au un rol semnificativ în Bulgaria, iar sentimentul prorus în rândul populației este încă ridicat. Această situație a generat adesea tensiuni în interiorul guvernului bulgar, aflat între orientarea prooccidentală și presiunile interne de a menține legături strânse cu Moscova.
Astăzi, în contextul contemporan al Uniunii Europene și NATO, influența rusă în Bulgaria, sub o nouă formă, rămâne o realitate, mulți analiști afirmând că regimul sovietic nu a picat, ci s-a amestecat cu democrația într-un model hibrid social, puțin cunoscut.
