Satul Bozhentsi se află la aproximativ 50 km depărtare de fosta capitală a Țarilor Bulgari, Veliko Târnovo. În diferite scrieri, îl vei mai găsi și sub denumirile Bojențite sau Bojentsi.

Locuitorii

De pitorescul și autencitatea micii așezări rurale îți vei da seama imediat după ce vei trece de bariera situată la intrarea în rezervația istorică și arhitecturală. Bariera are, de altfel, și un mic rol simbolic: trecerea de la drumul asfaltat din zilele noastre, plin de mașini, la așezarea rurală, ascunsă de ochii trecătorilor, unde străzile sunt pietruite, iar mașinile sunt (aproape) interzise. Am scris aproape interzise pentru că doar localnicilor le este permis să conducă autovehicule în sat.

Pentru că am amintit de locuitorii satului Bozhentsi, trebuie să știi că aici își au domiciliul permanent aproximativ 50 de persoane. Ca o curiozitate, în perioada interbelică, recensământul din 1934 menționa peste 300 de locuitori ai cătunului Bozhentsi.

Arhitectura

Pentru că satul este declarat rezervație istorică și arhitecturală încă din anul 1964 și pentru că face parte din patrimoniul UNESCO, locuitorilor le este interzis să ridice noi clădiri, anexe sau orice tip de construcție, iar lucrările de renovare, restaurare, conservare se efectuează doar sub îndrumarea specialiștilor în domeniu. Astfel, sub protecția și respectarea legilor, Bozhentsi reusește să își păstreze farmecul și izul istoric de acum câteva sute de ani și să atragă mii de turiști anual.

Casele din rezervație sunt construite, majoritatea, pe două niveluri. Primul nivel era folosit, de obicei, ca loc de desfacere a produselor sau ca atelier meșteșugăresc iar la etaj locuiau proprietarii casei. Multe din gardurile curților sunt construite din piatră, iar porțile de intrare sunt din lemn, duble, foarte mari pentru a facilita accesul căruțelor.

Istoric

Din punct de vedere istoric, satul a fost format undeva în secolul al XIV-lea când o parte din locuitorii mai înstăriți ai capitalei Veliko Târnovo s-au refugiat aici din calea otomanilor. Totuși, prima confirmare oficială a localității se regăsește într-un registru fiscal otoman scris la 1750.

Interesant este că în perioada de glorie a satului, a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, comercianții și meșteșugarii de aici îți vindeau mărfurile și în București, sau chiar în fostul oraș al României Mari, Ismail, situat în Delta Dunării (în Ucraina acum).

O dovadă evidentă a comerțului practicat în București de către locuitorii din zonă avem chiar în Centrul Istoric al capitalei noastre: strada Gabroveni! Denumirea străzii se trage de la numele orașului Gabrovo, oraș recunoscut în trecut pentru producția de cuțite. Negustorilor care veneau cu asemenea marfă din zona Gabrovo și care au creat o mică comunitate în zona Centrului Istoric din București, li se spunea „gabroveni”, termen care s-a românizat și a dat și numele străzii. Menționăm că orașul Gabrovo se află la doar 9 km depărtare de Bozhentsi.

Acces și amplasare geografică

Deși au trecut aproape 600 de ani de la fondarea așezării rurale, Bojentsi este și acum protejat de natură și ascuns de agitația cotidiană. Satul este situat între dealurile împădurite din regiunea Gabrovo și este străbătut de râul Andaka (sau Bozhanka, în denumire populară).

Ca posibilitate de acces în sat, există un singur drum asfaltat care ajunge și se oprește aici. În schimb, mai multe poteci pitorești, ecoturistice, pleacă de aici spre orașul Triavna sau către orașul Gabrovo. Ecopoteca turistică către Gabrovo urmează traseul străvechiului drum roman care lega orașul Nicopolis ad Istrum spre localitatea Constantinopol Gradishteto de lângă Gabrovo, unde se află o puternică fortăreață romană.

Muzee și clădiri importante

În Bozhentsi, pe lângă căsuțele cu iz istoric, vei găsi 3 muzee, un atelier meșteșugăresc de prelucrare a cerii, câteva magazine de suveniruri, 2-3 terase/ restaurante, 10-12 pensiuni și o biserică. Recomandarea noastră este să ajungi aici într-o zi însorită și colorată de toamnă, să îți pregătești aparatul de fotografiat, bocancii de drumeție și să faci un tur complet al satului. Probabil îți va lua aproximativ o oră, două, dar te vei bucura din plin de liniștea și farmecul locului.

Dintre construcțiile mai importante vei descoperi frumoasa biserică situată în vârful dealului și clădirea școlii. Biserica poartă hramul Sfântului Prooroc Ilie, a fost construită în jurul anului 1840 și este înconjurată de ziduri masive, de piatră. Pare a fi restaurată de curând.

Clădirea școlii o vei observa încă de la intrarea în sat. Este o clădire masivă, diferită față de celelalte case tradiționale, construită în anul 1872 și care adăpostește acum un mic muzeu.

În continuare, îți las câteva fotografii care vor vorbi mult mai bine despre frumusețea acestui loc minunat.

Autor și foto: Călătorii cu iz istoric

*********

Ți-a plăcut articolul? Distribuie pe rețelele de socializare și citește în continuare Stațiunea Nisipurile de Aur împlinește 65 de ani. Iată povestea ei!

=>Dacă vrei să afli mai multe informații inedite despre locuri, oameni și întâmplări din Bulgaria, hai și tu, și adu-ți și prietenii, în grupul Descoperă Bulgaria!