20 iunie 1954, era data la care se primul pod, Podul Giurgiu-Ruse, care lega Bulgaria și România peste Dunăre, era dat în funcțiune! Numit inițial Podul Dunărea (Dunav Most în limba bulgară), apoi Podul Prieteniei, la vremea aceea, era cel mai mare pod combinat din Europa, rutier și feroviar, partea rutieră fiind amplasată pe partea superioară, iar linia de tren jos. Plus trotuar pentru pietoni!
Podul peste Dunăre a fost prima structură de acest fel din istoria modernă a celor două țări, dar, de fapt, primele poduri peste Dunăre, din această zonă au fost construite în timpul Imperiului Roman, sub împăratul Traian, la începutul secolului al II-lea d.Hr.
După aceea, însă timp de peste 18 secole, legătura terestră dintre teritoriile de azi ale Bulgariei și României a fost întreruptă.
Primele studii și proiecte de construcție de pod peste Dunăre pentru a conecta traficul terestru din Europa Centrală și de Vest prin Peninsula Balcanică până la Marea Albă datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, dar proiectul nu s-a transformat niciodată în realitate, multitudinile de idei și proiecte din diferite perioade de timp, rămânând doar pe hârtie.
La începutul secolului al XX-lea, ideea construirii unui pod peste Dunăre între Bulgaria și România a reintrat pe ordinea de zi, dar, dintr-un motiv sau altul, realizarea sa a fost amânată. Cele două războaie balcanice, urmate de Primul Război Mondial, au dus la o nouă înghețare a negocierilor.
La sfârșitul anilor 1920, au început discuții exploratorii privind construirea unui pod peste Dunăre de către Bulgaria, la care să se alăture ulterior România, Grecia, Polonia, Iugoslavia și alte țări. Negocierile au fost extrem de dinamice și, până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, părțile interesate nu au reușit niciodată să ajungă la un acord.
Discuțiile au fost reluate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar atunci Uniunea Sovietică a jucat un rol decisiv în ceea ce privește amplasarea și metoda de construcție.
În ianuarie 1948 a fost semnat un Tratat de prietenie, cooperare și asistență reciprocă între Bulgaria și România. În cadrul reuniunii de la București, cele două guverne au decis, de asemenea, să construiască o un pod peste Dunăre între Gigen și Corabia, însă doi ani mai târziu, la 11 martie 1950, Comitetul Central al Partidului Comunist Bulgar a acceptat condițiile propuse de guvernul sovietic pentru construirea podului peste Dunăre între Ruse și Giurgiu.
În condiții maxime de secretomanie, podul a fost construit în doar doi ani și trei luni – de la începutul anului 1952 până în martie 1954.
Ziarul ”România Liberă” din 22 iunie 1954, citat de Agerpess, relata evenimentul: ”Duminică dimineaţa a avut loc solemnitatea inaugurării podului de peste Dunăre dintre Republica Populară Română şi Republica Populară Bulgaria. Această lucrare monumentală, una dintre cele mai valoroase realizări ale tehnicii mondiale, leagă prin beton şi oţel malurile român şi bulgar ale Dunării. Podul peste Dunăre, expresie a prieteniei de nezdruncinat dintre poporul român şi poporul bulgar a fost construit într-un timp record de muncitori, ingineri şi tehnicieni români şi bulgari, îndrumaţi de eminenţi specialişti sovietici.”
Interesant:
Podul are o lungime de 2.224 de metri, cu 38 de piloni intermediari, iar carosabilul trece la 30 de metri deasupra râului. Suprafața structurilor de oțel este de aproape 200.000 de metri pătrați, iar cea a suprafețelor de beton este de peste 10.000 de metri pătrați. În plus, este singurul pod de peste Dunăre, care se poate ridica dacă trec ambarcațiuni mai înalte.
În prezent, aproape 2.000 de camioane și peste 4.000 de mașini traversează podul peste Dunăre în fiecare zi.
Probabil cam tot atâtea mii trec pe podul Calafat-Vidin, sau Podul Dunărea 2, cum îl numesc bulgarii. Și să sperăm să-l avem în realitate, și nu numai pe hârtii, cum e acum, și pe cel de-al 3-lea!
