Pe Carmen Gerardi, specialist în domeniul vinului, cu o experiență vastă ce se întinde pe mai mult de 15 ani între Bordeaux și București, am întâlnit-o la Sofia, la Divino.Taste, cel mai prestigios forum dedicat vinului din Bulgaria. Era prezentă la acest eveniment nu numai să-și prezinte propriul proiect de formare destinat profesioniștilor din domeniul vinului, ci și să susțină un masterclass despre povești de succes ale lumii vinicole din Bordeaux, care s-a bucurat de mult succes printre experții vinului din Bulgaria.
Și era și firesc pentru că, pe lângă toate informațiile tehnice, pe care le-a prezentat, Carmen Gerardi a atras publicul printr-un storytelling excepțional despre vin, construit în jurul ideii de „emoție”, „dragoste”, „pasiune”, „seducție”, „autenticitate”, încheindu-și discursul cu îndemnul „Fall in love with your story, and customers will fall in love with your wine” (îndrăgostește-te de povestea ta și clienții se vor îndrăgosti de vinul tău”.
N-am mai stat pe gânduri și am rugat-o să purtăm conversația de mai jos, în care Carmen ne povestește cum a ajuns la Bordeaux, cum s-a îndrăgostit la prima vedere de vinul ca meșteșug, ne împărtășește ce este vinul pentru ea, ce povești ne spune, de ce ar trebui să respectăm vinul, și cum ar trebui să-l degustăm.
IB: Cine este Carmen Gerardi?
Sunt româncă, născută în Onești, orașul Nadiei. După ce am absolvit ASE-ul, am lucrat în România în marketing, pe partea de dezvoltare de piață pentru diverse companii. Lucram într-o agenție de publicitate în Cluj-Napoca, când s-a ivit prin 2010/2011, oportunitatea de a pleca în Bordeaux cu un proiect profesional legat tot de marketing, mai exact de arhitectură, și așa m-am stabilit în Bordeaux.
Am plecat cu fiul meu, care, integrându-se foarte bine la școală, am decis după finalul proiectului, să mai rămânem. Așa l-am cunoscut în acel moment pe cel care a devenit soțul meu si cu care suntem împreună de atunci, si ne-am stabilit in Bordeaux, loc dominat de două industrii foarte mari. Una este cea de aeronautica, unde lucra și soțul meu, iar cealaltă, industria vinului. Și așa a început totul. M-a prins și pe mine „microbul”. 😊
IB: Să înțeleg că v-a sedus vinul?
Dacă m-a sedus vinul? A fost exact „coup de foudre”. Și asta, pentru că familia soțului meu și soțul meu, sunt foarte mari iubitori de vin. Ei au chiar o cramă foarte drăguță, un beci frumos săpat în spirală, cu foarte multe sticle de vin. Și ei urmează tradiția asta de a cumpăra vin – câteva sticle de acolo, câteva, de dincolo.
Așa a început totul.., așa am descoperit eu, româncă fiind, ideea de a găti împreună, de a acorda mesei o altă importanță, de a integra vinul în această gastronomie și într-o experiență, de fapt. În cazul nostru era o experiență de familie, dar după aceea am realizat că vinul este integrat peste tot – evenimentele politice, în evenimentele de marketing, peste tot, peste tot.
În viața mea s-a ivit apoi, oportunitatea să întâlnesc o persoană care coordona un proiect de perfecționare în domeniul vinului, de reconversie profesională, cu care am avut o conexiune foarte bună si am devenit prietene si care m-a susținut să obțin o bursă și să fac un program de master în domeniul vinului, încununând, practic, toate experiențele profesionale pe care le aveam și educația de bază, și văzând cu ce anume pot să completez pentru a-mi putea crea o nouă carieră.
Și așa am început eu în 2013, în contextul în care domeniul vinului din Bordeaux este totuși o familie destul de închisă, în care, la început nu prea ți se deschid ușile și unde trebuie să intri, printr-o specializare, printr-o recomandare.
Mie specializarea mi-a plăcut foarte mult, m-a prins foarte tare. Mi-am luat chiar efectiv un an de concediu profesional. A fost foarte interesant, am înțeles cum anume se degustă vinurile, am reușit să cunosc profesioniști, dându-mi seama că este un univers extrem de vast.
IB: Ce era, pentru dv., vinul înainte de a merge la Bordeaux și ce este vinul acum?
Înainte de a pleca în Franța, avusesem anumite interacțiuni cu vinul. Prima, la bunicii mei care făceau un pic de vin de casă. Mi se părea un produs interesant. Am avut apoi ocazia să-l cunosc mai bine, lucrând în domeniul marketingului, având evenimente, unde era obligatoriu să pui o sticlă de vin interesantă. Pe-atunci mi se părea, clar, că doar vinul roșu este interesant, că numai el are potențial.
Dar în momentul în care am ajuns în Bordeaux, mi-am dat seama de fapt că vinul este un univers cu foarte, foarte multe semnificații, foarte complex. Poate fi o investiție. Poate fi brand, inclusiv brand de țară.
Apoi, sunt oamenii din spatele acestor vinuri, oameni cu povești. Ca să devii un profesionist bun în vin, cred că îți trebuie minimum zece ani. Sunt zece ani în care ești în ianuarie, când plouă, ninge, cu foarfeca în mână. E frig, pământul este rece. Sunt campanii în care nu dormi, în care trebuie să fii acolo, în câmp.
Nu este un domeniu ușor și totuși este domeniul în care se creează prietenii. Este foarte greu să nu creezi prietenii în momentul în care apreciezi cu adevărat pe cineva.
Și pentru că Bordeaux- ul e un oraș în care există o oarecare dificultate în a fi acceptat – ca româncă – așa am simțit, sincer, la început-, în domeniul vinului am întâlnit oameni mult mai deschiși. Probabil că nu sunt toți așa, dar eu am întâlnit oameni care mi-au devenit prieteni, mentori, oameni care m-au primit în business-urile lor, în casele lor, care mi-au încredințat lucruri și alături de care am învățat cu adevărat mai profund fiecare bucățică din acest proces super complex.
IB: Găsim în vin o părticică din sufletele acestor oameni de care aminteați?
Dacă e să fac o paralelă, spre exemplu, cu una dintre persoanele pe care o văd extrem de pasionată, ceea ce se numește în Franța un viticultor autentic, aș aminti de Allain – omul care își dăruiește tot sufletul, chateaux-ul său, fiind parte din sufletul lui. Și în fiecare strop de vin își pune o parte din suflet. Și mi se pare extraordinar ca într-o lume de business să găsim această zonă boemă, să descoperim sensibilitatea unui produs sau a unui om, să găsim oameni care încearcă să dea o formă în acest tip de produs, a unei proprii percepții. Mi se pare foarte interesant.
IB: Unde începe viața vinului – Acolo, iarna, în pământul ăla rece?
Din punctul meu de vedere, un vin adevărat, cu un potențial care poate fi extraordinar, poate că începe in momentul în care se plantează acel butuc. Da..atunci. Și este un proces foarte lung, în care trebuie să ai foarte multă răbdare. E o vorbă în Bordeaux: „practic, tu acum lucrezi pentru copiii tăi și pentru urmașii tăi.
Și chiar dacă business-urile se vând dintr-o parte în alta, există un fir roșu. Uite, a făcut ultimul proprietar acest cuvee, iar eu vreau să-l păstrez în onoarea lui. Si vreau să-l îmbunătățesc sau să-i aduc tușa mea personală, dar păstrând o linie, pentru că face parte din patrimoniul acestui chateaux despre care vor vorbi copiii mei. Și există această transmitere totuși, care mie mi se pare frumoasă. E un domeniu care inspiră mult.
IB: Viața vinului continuă în sticlă. Desfacem dopul, degustăm. Cum facem asta, la ce să fim atenți când încercăm un vin?
Pentru consumatorul final, cred ca e important să înțeleagă că întâlnirea cu un vin este totuși o întâlnire cu un produs în care s-a investit foarte mult, multă energie multă muncă. Vorbim de un viticultor sau de un enolog care își pune sufletul acolo. Vinul este un produs pe care trebuie să îl tratăm cu respect. Și cred că este nevoie de o minimă pregătire. Și o să vă spun ceva foarte amuzant.
Să nu degustați vinul când sunteți supărați, să nu degustați vinul când sunteți chiar după masă, nu-l veți aprecia la fel. Dar în condițiile, să spunem, în care avem un minim setup, să zic așa, ca să poți aprecia un vin, cred că pur și simplu trebuie să vedem dacă ne place sau nu, să ne deschidem efectiv simțurile, pentru că noi, ca persoane, avem o bibliotecă a simțurilor, o bibliotecă a aromelor, o bibliotecă a savorurilor, pe care de multe ori le vom găsi în copilărie.
Eu, spre exemplu, când găsesc aroma de iarbă uscată mă gândesc la bunica mea. E o aromă foarte veche, pe care o simțeam când eram copil. Iarăși, le spun tuturor celor care vor să descopere acest univers al aromelor fie că e vorba de gastronomie sau că de degustări de vin: este foarte important pentru copii să fie cât mai expuși aromelor când sunt mici. La foarte multe. E un exercițiu important.
Este important să simțim care este aroma de morcovi, care este aroma de piele, care este aroma de hârtie, care este aroma de cretă, care este aroma de fructe de pădure cum găsesc în pădure acele arome de pământ?
Toate acestea sunt prezente în vinuri, iar în momentul în care începi să conectezi în mintea ta aceste arome cu ce găsești în pahar, acolo începe să te seducă vinul. Începi să spui „Uau!” Apoi, vinul nu e un produs care să fie dificil. Nu e dificil deloc să te îndrăgostești de vin. Dacă este un vin bun, dacă în fața ta este viticultorul care îți va spune un pic din câteva lucruri, s-ar putea să fie nevoie de o oră și să fii sedus pe viață. Deci cred că vinul este e o experiență.
IB: Stă adevărul în vin?
Ar trebui, da. Îmi place mult „In vino veritas”. Stă adevărul în vin? Cred că autenticitatea stă în vin și e interesant să cauți autenticitatea într-un vin. E foarte greu în lumea asta extrem de invadată de vinuri să găsești o poveste care să te seducă.
IB: Cum își alege Carmen Gerardi, vinul pe care îl servește, la masă, spre exemplu?
Vă dați seama că după 15 ani de domeniu, am niște repere. Adică sunt anumite vinuri care sunt pentru mine pietre de hotar, dar sunt și foarte deschisă, adică degustăm mult, descoperim multe. Oamenii din domeniul vinului sunt foarte curioși. Cred că trebuie să fii suficient de curios. Și atunci, degustând și degustând și degustând, găsești un Sangiovese vinificat într-un anumit mod, o Feteasca Neagră dintr-un anumit loc. Din Bordeaux, îmi plac unul-două. Un Vermentino, un vin din Grecia.
E de fapt, o bibliotecă de repere care se dezvoltă, care este dinamică. Iar farmecul domeniului este să deguști puțin, iar prin acele degustări să întâlnești oameni, să întâlnești experiențe, să întâlnești gastronomie locală. Cred că devii mai bogat dacă știi să apreciezi acest domeniu. Tu personal, ca consumator final, să spun.
Ca profesionist, trebuie să deguști mult. E foarte important să deguști, poate vintage după vintage, de la profesioniștii cu care lucrezi, de la domenii viticole, pentru că e o muncă de echipă. Pentru un viticultor serios, piața trebuie să fie unul dintre criticii lui, adică trebuie să-și adapteze produsele, pe lângă identitatea lui proprie, cumva să seducă totuși consumatorii, pentru că ei sunt cei care plătesc în final.
IB: Am vorbit de atâtea țări și noi, de fapt, stăm aici împreună, vorbim în limba română, în Bulgaria. De ce este Carmen Gerardi, în Bulgaria, astăzi?
Legătura cu Bulgaria s-a creat acum 4 ani, cred la ProWein. Acolo am cunoscut un viticultor, de pe domeniu viticol bulgăresc din Harmanli, din sudul Bulgariei. Eu atunci eram într-o perioadă în care îmi căutam misiunea și mă pregăteam să încep un proiect în domeniu.
Și am realizat că unul din punctele mele forte, este exact această paralelă, de fapt dintre două țări, una veche, producătoare de vin, in care am anumite conexiuni personale create, parteneriate stabilite după mulți ani de relație profesională și în care sunt oameni care vor să împărtășească lucruri altor generații, indiferent de naționalitate – iarăși un farmec al domeniului.
Și mi-am dat seama că în domeniul vinului din Europa de Est și cred că putem include și Bulgaria aici și Romania, există un ecart pe care trebuie să-l închidem cât mai repede. Ne-a separat, să zicem, trecutul, de o evoluție firească din domeniu. Poate nu avem nici privilegiul Bordeaux-ului, care are o suprafață viticolă foarte concentrată pe un perimetru mic. Gândiți-vă că în România, dar și în Bulgaria, avem zone viticole foarte împrăștiate. Este mult mai greu să fii aproape de viticultori în momentul în care ești la 400 de kilometri unul de celălalt.
Dar cumva să închidem aceste teritorii, să facem niște punți de comunicare, de cooperare. Pentru că întotdeauna când vei pune la masă oameni serioși, care știu meserie și care vor să învețe, poate pe altă parte și care vor să împărtășească, se vor găsi soluții în domeniul ăsta atât de provocator.
Și cumva așa ne-am întâlnit, am început să venim în Bulgaria, am început să degustăm soiuri locale, am început să întâlnim oamenii din spatele vinurilor. Ne place deschiderea de aici și ni se pare că ar putea fi interesant să dezvoltăm mai multă cooperare dintre țările noastre.
IB: Vorbim aici de Franța, România și Bulgaria. Are și Franța ce învăța, de la celelalte două țări?
Eu cred că da. De Franța nu putem vorbi ca țară, vorbim de profesioniștii francezi cu care discutăm. Spre exemplu, de Universitatea din Bordeaux, unde există un departament destul de serios de cercetare, unde se caută cât mai multe informații din toate zonele viticole, pentru că problemele sunt globale, am avut evenimente unde au fost extrem, extrem de atenți, au pus foarte multe întrebări, sunt foarte curioși să deguste și în general să se sprijine, să ne sprijinim unii pe ceilalți.
Și mi se pare iarăși unul dintre farmecul domeniului faptul că, separat de rivalitățile date de faptul că suntem țări concurente, că în spatele fiecărui vin există oameni și între oameni se pot crea prietenii, că există cooperare, care poate duce la progresul businessurilor din aceste țări, lucru care mi se pare foarte interesant.
IB: Și ce faceți exact între Romania și Bulgaria? Aminteați de niște programe de educație vinicolă.
Pornind strict de la experiența mea educațională din Bordeaux, ne-am dat seama că există o nevoie acută de persoane și de a specializa persoanele care doresc să intre în domeniul viticol. Pentru persoane ca mine, spre exemplu, care n-am avut șansa să mă duc direct spre o facultate de agronomi, spre exemplu. Și neavând această posibilitate, poate e nevoie sa te convertești, poate e nevoie să-ți aprofundezi anumite cunoștințe.
Sau programe care să aprofundeze buna pregătire a tinerilor absolvenți, spre exemplu, sau a profesioniștilor din domeniu, astfel încât să-și stabilească mai bine bunele practici pe care să le integreze în activitatea lor profesională. Fiecare învață cum poate. Încearcă cumva să se educe, dar informația este foarte multă, este foarte variată. Este mult de învățat și este mult mai simplu în momentul în care ai câteva repere de la care să pornești, după care să începi să construiești pe această bază solidă.
Innovitis, proiectul nostru, pune această bază solidă. Care sunt elementele importante din vie? Care sunt elementele importante din cramă? Care sunt elemente importante din managementul unui business viticol? Cum anume pregătim o persoană care să vândă vin, astfel încât să venim în întâmpinarea cramelor sau profesioniștilor care își doresc să-și aprofundeze cunoștințele și să-i ajutăm, prin programe educaționale, să fie cât mai buni, cât mai performanți la locul lor de muncă sau în business-urile lor.
IB: Și asta și în România, și în Bulgaria?
Și în România, și în Bulgaria. Sunt programe de scurtă durată, medie sau chiar lungă. Am avut un curs, spre exemplu, de viticultură în in Romania, desfășurat în șapte module, a fost extenuant. Încercăm cumva să ne adaptăm formatul astfel încât să venim în întâmpinarea profesioniștilor.
Acum, spre exemplu, pregătim un curs foarte interesant de management în domeniul viticol. Pregătim împreună cu Clubul Viticultorilor Români, care este o asociație interprofesională dedicată cramelor românești, dar în care am invitat și câțiva profesioniști din Bulgaria, tocmai în ideea de a crea un Pod al prieteniei, care se va desfășura în ianuarie și februarie, unde va fi sub un format mult mai intensiv. O săptămână în ianuarie, o săptămână, în februarie.
IB: Ne cunoaștem românii și bulgarii îndeajuns de bine?
Foarte puțin, mi se pare. Chiar am avut o întâlnire la un chateaux, un domeniu viticol aflat pe terasele Dunării, pe partea bulgărească, iar proprietarii, chiar îmi spuneau că ar trebui mai multe, mai multe poduri ale prieteniei între România și Bulgaria.
Mi se pare important, inclusiv din punct de vedere al susținerii pe partea de vânzări. Spre exemplu, dacă mergeți în Bordeaux, veți vedea multe vinuri spaniole. E normal, e proximitatea, e vecinătate.
Noi, România și Bulgaria, ar trebui să facem mai multe evenimente inclusiv pentru piețele de export. Și, înainte de a vorbi de România, hai să vorbim de Europa de Est. Înainte de a vorbi de Bulgaria, hai să vorbim de Europa de Est și să încercăm cumva să ne sprijinim ca să ne găsim un loc în lume și să putem să avem licitații dedicate vinurilor din fiecare țară. Și cred că prin cooperare, putem face mai multe decât singuri. Este mult mai greu ca business singular decât ca un grup.
IB: Asta este ce aud aici în Bulgaria, unde lumea îmi spune nu poți găsi să cumperi vin românesc.
Nu este nici o sticlă de vin românesc, da în niciun magazin. Am intrat și eu, am fost in foarte multe orașe, am fost in Plovdiv, am fost în Harmanli, am fost in Varna, Pleven. În multe orașe, Sofia nu mai zic, nu am văzut nimic.
Dar loc este pentru ele, cred și viceversa, pentru că mi se pare că avem ce învăța. Avem o istorie totuși cu anumite similarități. Avem o gastronomie interesantă care poate veni în completare. Revin la Bordeaux și Spania.. se mănâncă feluri de mâncare spaniole în Bordeaux și viceversa.
Cred că putem și noi, aici. O astfel de cooperare poate fi binevenită și interesantă. Chiar cred că poate fi interesant și sunt multe programe pe care le-am putea dezvolta împreună. Sunt convinsă de asta.
IB: Să sperăm că se vor întâmpla și că ne vom mai întâlni să vorbim despre ele, în viitor.
Noi am invitat câteva crame bulgărești în România, și la curs vor participa câteva. Am adresat invitația inclusiv cramelor românești. Avem și noi colaboratori care ne-au urmat aici, tocmai în ideea aceasta de a descoperi anumite proiecte pe care le putem dezvolta împreună. Deschidere din partea noastră există categoric și mă bucur foarte mult că ne-am întâlnit.
La noi, întâlniri, Carmen Gerardi! Mulțumesc pentru conversație!
