Conf. dr. Elena-Camelia Zăbavă: ”Trăsătura care definește cele două popoare, român și bulgar, este ospitalitatea.”

Pentru început, te rog să te prezinți și să ne povești câte ceva despre tine – de unde ești, cu ce te ocupi, cum ai ajuns să lucrezi în Bulgaria și ce faci acum?

Mă numesc Elena-Camelia Zăbavă, sunt conferențiar la Universitatea din Craiova, Facultatea de Litere. Predau limba română. Sunt din Alexandria, județul Teleorman.

Legătura mea cu Bulgaria trebuie căutată încă de la începuturi: bunica mea pe linie paternă de numea Dorca și era bulgăroaică din comuna Licuriciu, localitate în care și astăzi trăiesc numeroși etnici bulgari. Când mi-o amintesc eu, locuiau în Roșiorii de Vede, un oraș mic în sudul României.

În casă nu se vorbea bulgărește și nici tatăl meu nu cunoștea bulgara; știa doar câteva cuvinte. În vremea aceea nu conștientizam lucrurile acestea. Din păcate, bunica a murit când eu aveam șapte ani și nu îmi aduc aminte foarte multe lucruri despre ea. Țin minte că era foarte blândă și iubea mult pisicile. Îmi plăcea că avea multe pisici. De altfel, dragostea pentru pisici am moștenit-o și eu de la ea. Și fetele mele.

Imaginea bunicii mi s-a conturat mai târziu din povestirile părinților mei. Când eram studentă, în anul I, am ales ca limbă facultativă bulgara. Pentru că studiam și limba rusă, nu mi-a fost foarte greu să mă familiarizez cu limba bulgară; puteam încă de la început să scriu și să citesc fără prea mari probleme și făceam multe conexiuni și în ceea ce privește lexicul.

La sfârșitul anului universitar, era vara lui 1985, am participat la Seminarul Internațional de Vară de Limbă și Cultură Bulgară (Международен Летен Семинар Български Език и Култура ), organizat de Universitatea „Sfinții Kiril și Metodiu” din Veliko Târnovo. Seminarul se mai organizează și astăzi.

Acesta a fost un bun prilej să mă apropii de limba și de cultura bulgară. Apoi, după 30 de ani, prin 2013, când predam deja la Universitatea din Craiova am revenit la Veliko Târnovo, de data aceasta cu o bursă Erasmus. Așa am făcut cunoștință cu centrul Balkani, cu profesoarele de limba română, cu studenții bulgari care aleseseră să studieze limba română.

Câțiva ani la rând am repetat experiența programului Erasmus. După aceea, în 2017, am dat concurs la Institutul Limbii Române pentru postul de lector de limba română la Universitatea din Veliko Târnovo. Așa a început povestea… Apoi am predat timp de patru ani limba română la Universitatea „Sfinții Kiril și Metodiu” din vechea capitală a Bulgariei.

Ce sentimente te animau când ai ajuns în Bulgaria? Te-așteptai la ceva mai mult sau mai puțin?

Bulgaria a fost prima țară străină pe care am vizitat-o, iar senzația a fost aceea de noutate. Când veneam pentru perioade scurte de timp, nu m-am gândit foarte mult la așteptări. Alternam activitatea de la universitate cu vizitarea orașului și timpul trecea foarte repede. După ce mi-am început mandatul de lector am intrat într-un alt ritm. Eram singură, pentru mai mult timp, într-o țară străină. Am încercat să mă adaptez. Nu a fost ușor, dar am reușit. Mă așteptam însă să îmi fac mai mulți prieteni.

Cum a fost întâlnirea cu orașul Veliko Târnovo?  

Orașul m-a cucerit încă de la început. Nimic n-a fost întâmplător. Ceva mi-a purtat pașii aici. Când am revenit după mult timp, l-am regăsit la fel de frumos. Întotdeauna m-a atras. Avea ceva misterios pe care voiam să îl descopăr pas cu pas. Parcă mă chema de fiecare dată. Și asta mă făcea să vreau să mă întorc an după an și să-l descopăr.

Care au fost provocările cu care te-ai confruntat și cum le-ai depășit?

Cea mai mare provocare a fost depășirea barierei lingvistice. Cunoștințele mele de limbă bulgară îmi erau suficiente atunci când veneam pentru o perioadă scurtă în Bulgaria. Știam strictul necesar și important era că mă făceam înțeleasă și mă descurcam. Iar de multe ori apelam la limba rusă.

Când a trebuit să locuiesc pentru mai mult timp în Veliko Târnovo și m-am confruntat cu diverse probleme am început să învăț limba mai serios. Cu toate acestea nu prea aveam încredere în mine atunci când trebuiau rezolvate chestiuni importante care implicau anumite instituții. Și atunci apelam la un prieten…

Povestește-ne o întâmplare haioasă sau ciudată care ți s-a întâmplat în Bulgaria.

Aș vrea să vă povestesc ceva interesant și amuzant în același timp. În prima zi când am ajuns în Veliko Târnovo, după un drum lung, (Craiova nu este foarte aproape), am lăsat bagajele la noua noastră locuință și am mers în centru să cumpărăm ceva de mâncare.

Eram împreună cu fiica mea cea mică, de 13 ani. Am intrat în  magazinul CBA să luăm mâncare gătită. Ne uităm în galantar și ne alegem fiecare câte ceva. Eu eram foarte obosită și am rugat-o pe ea să ceară în limba engleză. Vânzătoarea, tinerică și simpatică ne zâmbea amabil. Fiică-mea o întreabă dacă vorbește engleză, iar ea dă din cap, mișcarea aceea de sus în jos prin care noi înțelegem „da”.

Atunci fiica mea începe să spună ce vrem, dar vânzătoarea nu schița niciun gest și se uita fix la noi. Abia când i-am văzut disperarea din privire mi-am dat seama ce se întâmplă: semnul acela făcut cu capul, care pentru noi înseamnă „da”, pentru vânzătoare însemna „nu”. Ea nu vorbea engleza și nu știa cum să ne ajute.

Ce ai recomanda bulgarilor să viziteze în România?

Atât în Bulgaria, cât și în România sunt foarte multe locuri interesante de vizitat. Aș recomanda o excursie pe Clisura Dunării, la Cazane sau câteva zile în Delta Dunării. Sunt sigură că va fi ceva de neuitat! Și aș mai adăuga câteva orașe: Curtea de Argeș, Brașov, Sibiu, Craiova, Timișoara, Oradea.

Ce ai recomanda românilor să viziteze în Bulgaria?

 Sunt multe locuri frumoase pe care românii le pot vizita în țara vecină. Dintre acestea aș recomanda Veliko Târnovo, Balcik, Cap Caliacra, Plovdiv, Nesebar, Sozopol, Belogradcik. Cu siguranță vor avea experiențe frumoase și interesante.

Care este cuvântul sau expresia ta preferată în limba bulgară?

Nu mă voi referi acum la valoarea metaforică a unor cuvinte, ci aș vrea să subliniez că există două expresii (pe care le-am învățat de la tine!) ce m-au ajutat mult să îmi depășesc o parte din limite. Prima este „не ми пука/ne mi puka” („nu îmi pasă”), iar cea de-a doua – „ще се справя сама/ște se spravia sama”(„mă voi descurca singură).

Ele au devenit preferatele mele și mi le spun de fiecare dată când îmi este greu.

Care sunt trăsăturile asemănătoare ale bulgarilor și românilor? Și care sunt diferențele între cele două popoare?

Din multe puncte de vedere bulgarii și românii seamănă între ei. Există, desigur, și diferențe, cum ar fi cele lingvistice și culturale, dar, ca temperament și ca fel de a fi, eu cred că se aseamănă. Vreau să amintesc aici doar o trăsătură comună, care mie mi se pare că definește cele două popoare și spune multe despre acești oameni: ospitalitatea. Vizitați-i pe români și pe bulgari și veți înțelege despre ce vorbesc!

Ai mai fi vrut să ne povestești ceva, iar eu nu te-am întrebat? Ai dori să transmiți un mesaj pentru cititorii noștri?

Aș fi vrut să vă povestesc despre studenții mei cu care am avut o relație deosebită și despre activitățile pe care le-am făcut împreună.

Să vă spun că sunt minunați, că s-au străduit să învețe cât mai bine limba română, să afle lucruri despre cultura românească. Și cei mai mulți au reușit! Au participat la concursuri de traduceri literare atât în România, cât și în Bulgaria și au obținut premii și mențiuni. Cred că cel mai important lucru este să vă spun că sunt mândră de ei.

Și aș mai vrea să spun ceva cititorilor voștri: Aș repeta oricând experiența trăită în Bulgaria.

Interviul a fost consemnat de Dobromir Andreev, traducător de limba română și autor pe www.myro.biz – proiect editorial care prezintă România în limba bulgară.

Citește și 15 lucruri mai puțin cunoscute despre Bulgaria

=>Dacă vrei să afli mai multe informații inedite despre locuri, oameni și întâmplări din Bulgaria, hai și tu, și adu-ți și prietenii, în grupul Descoperă Bulgaria!

=>Dacă scrii despre Bulgaria și vrei să-ți publicăm un articol, trimite textul la i.bahovski@myro.biz