Știai că singura mănăstire rupestră funcțională din Bulgaria se află la numai 70 de km de București?
Sau altfel spus, la 10 km de orașul Ruse, în satul Basarbovo, pe valea râului Rusenski Lom.
Candelă nestinsă a credinței, această mănăstire este una dintre sutele de mănăstiri în stâncă care au apărut în această regiune, cele mai vechi date istorice provenind din registrele fiscale otomane din secolul al XV-lea. În aceste inventare, numele satului Basarabovo este menționat pentru prima dată ca “Mănăstirea Basarab”.
Asemenea glorioaselor mănăstiri rupestre din Ivanovo, de lângă orașul bulgăresc medieval Cherven, această mănăstire a fost înzestrată cu generozitate cel mai probabil de către regii și boierii din Târnovo. Cea mai mare înflorire a mănăstirilor rupestre din ținuturile bulgărești (în secolul al XIV-lea) a fost legată de isihasm, un curent duhovnicesc al creștinismului ortodox în care, prin rugăciune intensă și meditație, călugării ajungeau la unirea cu Dumnezeu.
În perioada celui de-al doilea Țarat Bulgar (secolele XII-XIV), actuala mănăstire rupestră Basarbovo făcea parte dintr-un mare complex mănăstiresc care acoperea canionul râului Rusenski Lom și afluenții Beli și Cherni Lom.
În secolul al XVII-lea, în mănăstirea Basarabovo s-a nevoit singurul sfânt cunoscut din regiunea Ruse, originar din satul Basarabovo, Sf. Dimitrie Basarabov (sărbătorit la 27 octombrie). Potrivit sinaxarului românesc, el era păstorul satului. Avea o conștiință sensibilă. Odată, în timp ce păstorea animalele pe câmp, a călcat din neatenție pe un cuib de pasăre și a ucis puii păsării respective. Această întâmplare l-a afectat atât de tare încât nu și-a mai încălțat piciorul vinovat timp de trei ani, fie iarnă fie vară, ca pedeapsă.
Moaștele sale au fost descoperite în mod miraculos în râul Rusenski Lom, în fața mănăstirii.
La 10 iulie 1774, s-a încheiat unul dintre numeroasele războaie ruso-turce, iar în satul Kuciuk-Kainargi a fost semnat Tratatul de pace. Rusia a fost victorioasă. O clauză a tratatului îi dădea Rusiei dreptul de a proteja creștinii ortodocși de pe teritoriul Imperiului Otoman. Generalul rus Ivan Petrovici Saltikov urma să ducă moaștele Sf. Dimitrie Basarabov în Rusia.
Traseul lor a trecut prin București, unde au ajuns la 13 iulie 1774. În oraș izbucnise o epidemie de ciumă. După ce moaștele au intrat în București nu a mai murit nimeni. Moaștele sunt și astăzi adăpostite în Catedrala Patriarhală din București.
După căderea Bulgariei sub dominația otomană la sfârșitul secolului al XIV-lea, mănăstirile din zonă au fost atacate și jefuite în mod repetat, ceea ce a dus la declinul lor treptat sau, în cel mai bun caz, au continuat să existe modest cu câțiva călugări. O soartă asemănătoare a avut și mănăstirea Basarbovo.
În prezent, mănăstirea Basarbovo este bine conservată și îngrijită. Pelerinii intră în curtea amenajată, iar o cărare îi conduce la fântâna săpată de Cuviosul Dimitrie. La poalele stâncilor se află două încăperi și trapeza peșterii, construită în 1956.
Ei urcă 48 de trepte care îi conduc la o platformă de piatră. Acolo există o nișă în care, potrivit tradiției, dormea Cuviosul Dimitrie. În dreapta se află biserica de piatră cu o catapeteasmă sculptată, lucrată în 1941. Lângă ea se află o icoană hagiografică mare a Sfântului, care este reprezentat în întregime, iar în jurul său sunt reprezentate zece scene hagiografice cu texte în limba română (cu caractere chirilice) și în limba greacă.
Timp de aproape opt secole, scara de piatră care duce la biserica rupestră nu a oprit fluxul de oameni veniți de aproape și de departe pentru a aprinde lumânări și a se ruga lui Dumnezeu în această mănăstire, care este o mândrie pentru regiune, pentru Biserica bulgară și pentru toți creștinii.
În 1978 a fost declarat monument arheologic de importanță locală.
În prezent, mănăstirea este și o importantă atracție turistică, drumul către ea, trecând printr-o grădină frumos amenajată, ajungând până la o fântână săpată chiar de Sfântul Dimitrie. Localnicii cred că apa din fântână are puteri vindecătoare.