„România și Bulgaria se întâlnesc des în dosare tehnice și europene, dar prea rar își construiesc deliberat o relație de imagine, de narativ și de înțelegere strategică.” Interviu cu Cristian Roșu, consultant în comunicare și analist politic

Porneam, cu ceva timp în urmă, o serie de conversații despre România și Bulgaria – două țări extrem de dragi și apropiate sufletului meu, două țări vecine pe care nu le leagă doar geografia, ci și o istorie comună, mai veche și mai recentă, o proximitate culturală și, în multe privințe, experiențe similare ale ultimelor decenii, la care fiecare țară, a căutat soluții și a oferit răspunsuri cam la aceleași întrebări ale tranziției și modernizării.

Demersul a pornit de la o constatare simplă: deși suntem vecini și avem atât de multe în comun, știm încă, prea puțin unii despre alții. Iar o mai bună cunoaștere reciprocă ar putea însemna nu doar mai multă înțelegere, ci și o șansă reală de a învăța unii de la alții și de a traversa împreună, cu mai multă încredere și știință, vremurile deloc simple pe care le trăim.

Interlocutorul meu de astăzi este Cristian Roșu, consultant în comunicare și analist politic, pe care l-am cunoscut acum câțiva ani, chiar în Bulgaria, care urmărește îndeaproape viața de la sud de Dunăre și care, cu amabilitate, mi-a oferit răspunsuri la întrebările pe care i le-am adresat, și pe care te invit, să le descoperi!

IB: România și Bulgaria, țări vecine cu aprox. 630 de km de frontieră comună, cu un parcurs istoric recent destul de similar, și, exceptând Zona euro, membre ale acelorași structuri euro-atlantice. Ne cunoaștem cu adevărat sau funcționăm încă pe clișee și prejudecăți?

CR: Aș spune că relația româno- bulgară suferă de un paradox: avem proximitate geografică, istorie recentă comparabilă și apartenență la aceleași structuri euro-atlantice, dar nu și un nivel echivalent de cunoaștere reciprocă. Suntem vecini apropiați în termeni de hartă, însă nu întotdeauna și în termeni de imaginație publică.

În practică, există interacțiune reală: turism, comerț, tranzit, investiții, mobilitate, contacte umane. În plan simbolic și mediatic, însă, cele două societăți continuă adesea să se privească prin formule reductive: „destinație ieftină”, „vecin de comparație”, „piață secundară”, „țară de tranzit”. Aceste etichete simplifică excesiv două state care, între timp, s-au schimbat semnificativ.

Problema nu este lipsa contactului, ci lipsa unui efort sistematic de interpretare reciprocă. România și Bulgaria se întâlnesc des în dosare tehnice și europene, dar prea rar își construiesc deliberat o relație de imagine, de narativ și de înțelegere strategică.

De aceea, da, cred că România ar trebui să-și consolideze prezența în Bulgaria, nu printr-un discurs competitiv, ci printr-unul de proximitate inteligentă. Mesajul potrivit ar putea să fie – suntem vecini, economii complementare și parteneri naturali într-o regiune care are nevoie de coerență.

IB: Ne cam ținem de mână pe ultimele locuri în multe din clasamentele europene. Cu toate acestea, fiecare dintre cele două țări are realizări și bune-practici în unele domenii. Ce-am putea învăța noi, de la bulgari? Și invers, bulgarii de la noi?

CR: Dacă mă gândesc la ce ar putea învăța România de la Bulgaria, două lucruri îmi vin imediat în minte. Primul e disciplina macroeconomică. Bulgaria a menținut o consecvență fiscală remarcabilă pe termen lung, care i-a permis să parcurgă drumul spre zona euro — un obiectiv pe care România și l-a asumat, dar l-a amânat în repetate rânduri. Nu e vorba de bogăție, e vorba de consecvență. Și asta e ceva ce se poate studia și urma.

Al doilea e turismul. Bulgaria a construit de-a lungul deceniilor un produs turistic matur, bine poziționat internațional și cu o infrastructură de primire care funcționează la scară. Litoralul Mării Negre bulgărești e cunoscut în toată Europa, stațiunile de schi sunt competitive, iar turismul cultural din Plovdiv, Veliko Tarnovo sau Sozopol atrage vizitatori din piețe pe care România abia începe să le acceseze. E un model de construire a unui brand turistic național din care avem ce lua.

În sens invers, cred că ecosistemul antreprenorial și tech din România a atins o masă critică vizibilă la nivel european. Companii fondate în România activează azi pe piețe globale. Cluj, Iași, București au devenit hub-uri regionale recunoscute. E un model de dinamism urban și antreprenorial pe care îl consider interesant de urmărit din orice perspectivă.

Dar poate mai important decât orice exemplu concret e atitudinea: să ne privim cu curiozitate autentică, nu doar prin prisma clasamentelor. Avem mai multe de învățat unii de la ceilalți decât recunoaștem de obicei.

IB: Atât în mass-media românească, cât și în cea bulgărească, cele două țări sunt frecvent comparate și puse în competiție. Cum putem schimba acest narativ – ar fi mai bine dacă am coopera mai mult în loc să ne comparăm?

CR: Comparația e un format narativ comod, creează tensiune, generează trafic, se consumă ușor. Înțeleg logica redacțională. Dar dacă privim mai atent, România și Bulgaria nu sunt, în realitate, în competiție directă pentru aceleași resurse sau aceleași obiective.

În schimb, există domenii concrete unde interesele noastre se aliniază natural: securitatea energetică – România cu resursele din Marea Neagră, Bulgaria ca nod regional de tranzit; infrastructura de transport, care leagă sau ar trebui să lege mai bine cele două țări; turismul regional, unde un produs combinat Dunăre-Balcani-Marea Neagră ar fi mult mai competitiv pe piețele occidentale decât ofertele separate ale fiecărei țări.

Nu cred că narativul competițional va dispărea și nici nu e neapărat rău că există. Competiția poate fi un stimul. Dar ar fi sănătos să existe și un narativ paralel, al proiectelor comune care funcționează și produc rezultate vizibile.

IB: România trimite în Bulgaria cei mai mulți turiști străini și reprezintă una dintre cele mai atractive piețe pentru companiile bulgărești — și totuși, nu se promovează îndeajuns de mult, la sud de Dunăre. Ar trebui, totuși, România să își construiască mai puternic prezența, respectiv, imaginea în Bulgaria, și dacă, da, cu ce mesaj?

CR: Da, cu siguranță – și cred că e o oportunitate ratată care merită reconsiderată serios.

Faptul că România este principala sursă de turiști pentru Bulgaria e un indicator important, există deja o relație reală, un flux uman consistent, un interes autentic. Dar această relație funcționează aproape exclusiv în registrul turismului de consum – plajă, relaxare, preț bun. E valoroasă, dar e unidimensională. România ca țară, ca identitate, ca ofertă culturală, economică și umană, rămâne slab reprezentată în imaginarul public bulgar.

Ce ar trebui să facă România? Să construiască o prezență bazată pe substanță: parteneriate culturale, programe educaționale, evenimente comune, prezență media, voce în dezbaterile regionale. O diplomație publică reală.

În contextul actual european, țările care reușesc să-și transforme vecinătatea în avantaj economic și logistic au un câștig real. România și Bulgaria pot face asta relativ ușor. – „România și Bulgaria: vecinătate care produce valoare.”

IB: Faci parte din echipa care a dezvoltat FlashData , un instrument de cercetare bazat pe inteligență artificială, care adună, clasifică și ierarhizează în timp real convingeri, preferințe, tendințe, percepții și sentimente din rețelele sociale. Cum ne poate ajuta un astfel de instrument să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, ca națiune, să aflăm cum se văd una pe cealaltă, România și Bulgaria, sau orice altă țară, sau cum sunt ele percepute în exterior?

CR: FlashData pornește de la o observație simplă: rețelele sociale au devenit cel mai extins și mai autentic spațiu de exprimare publică pe care l-a cunoscut vreodată umanitatea. Oamenii scriu spontan, sincer, fără filtrul pe care îl aplică atunci când răspund la un chestionar. Valoarea acestui material e imensă – problema e că volumul e copleșitor și extragerea semnalului relevant din zgomot depășește cu mult capacitatea analizei umane tradiționale.

Ce face FlashData e tocmai asta, folosind inteligența artificială, colectează, clasifică și ierarhizează date din peste 10.000 de surse online: rețele sociale, site-uri de știri, bloguri, forumuri și oferă o imagine în timp real a ceea ce gândesc și percep oamenii despre un subiect dat , nu ce declară că gândesc, ci ce exprimă organic.

Aplicat pe relația România-Bulgaria, instrumentul poate răspunde la întrebări pe care sondajele tradiționale le ating greu: Cum e percepută România în spațiul public online bulgar în acest moment? Ce asocieri emoționale predomină? Există evenimente sau momente care schimbă percepția? Care sunt subiectele care generează interes sau, dimpotrivă, iritare? Răspunsurile la aceste întrebări sunt extrem de valoroase pentru oricine lucrează în diplomație publică, comunicare sau politici bilaterale.

IB: Poate acest instrument să fie util și în business, pe piața locală, sau pentru o extindere internațională?

CR: Sigur că da, și cred că aceasta e una dintre aplicările cu cel mai mare potențial practic imediat.

Orice companie care vrea să intre pe o piață nouă — să spunem o firmă bulgărească în România sau românească în Bulgaria — are nevoie să înțeleagă nu doar datele economice și demografice, ci ceva mai subtil și mai dificil de cuantificat: climatul de încredere, valorile dominante ale consumatorilor, sensibilitățile culturale, modul în care e perceput sectorul tău, cine sunt vocile cu autoritate în domeniul tău.

Cercetarea de piață tradițională răspunde și ea la aceste întrebări, dar e costisitoare, durează și e, prin natura ei, retrospectivă — îți spune cum era piața la momentul cercetării, nu cum evoluează ea în timp real. FlashData lucrează continuu și pe comportament organic, ceea ce înseamnă că imaginea pe care o obții e mai vie, mai actuală și mai puțin influențată de dorința oamenilor de a oferi răspunsuri „corecte” sau „așteptate”.

Pe piața locală, același instrument funcționează ca un sistem de monitorizare a reputației de brand sau de identificare a unor nișe de comunicare pe care competiția nu le-a observat încă. E diferența dintre a naviga cu o hartă actualizată și a naviga cu una veche de câteva luni.

IB: Dacă te-ar întreba un bulgar astăzi „Ce se întâmplă în România, care-i situația”, ce i-ai răspunde?”

CR: Aș spune că România e o țară mai interesantă și mai complexă decât lasă să se înțeleagă imaginea care ajunge uneori dincolo de Dunăre.

Economic, România rămâne una dintre economiile cu cea mai mare dinamică din Uniunea Europeană. Sectorul tehnologic a crescut organic și a produs companii și specialiști recunoscuți la nivel european. Există și provocări reale — infrastructura, inegalitățile regionale, echilibrul bugetar, și acestea sunt discutate deschis în spațiul public, ceea ce e un semn de maturitate.

Dincolo de cifre și politică, există o Românie culturală și umană pe care puțini o cunosc din exterior: orașe cu energie creativă autentică, o gastronomie redescoperită, un patrimoniu natural – Carpații, Delta Dunării, satele din Transilvania — de o frumusețe care concurează cu orice destinație europeană.

Și poate cel mai important lucru pe care îl pot spune unui cititor bulgar: România e vecina voastră cea mai apropiată în foarte multe sensuri — geografic, istoric și cultural. Merită mai multă curiozitate. Dunărea nu ne desparte — ne leagă.

Mulțumesc, Cristi! Iar tu, dragă cititor, rămâi aproape, urmează în curând și alte conversații #connectingRomaniaandBulgaria!

Citește și Nayden Todorov, dirijor și director al Filarmonicii din Sofia: „Între cultura bulgară și română, mai ales în muzică, există multe lucruri în comun”