Iar când mergi la Paris, și-ai să vezi că piața adiacentă vestitului Pont Neuf poartă denumirea de „Place du Pont Neuf – Christo et Jeanne-Claude”, să știi de la mine că redenumirea s-a întâmplat pe 3 octombrie 2025, la inițiativa doamnei Anne Hidalgo, primar al Parisului.
Mai mult decât un act administrativ, acesta este un omagiu oficial adus unuia dintre cele mai fascinante cupluri artistice ale lumii contemporane – Christo și Jeanne-Claude.
El era bulgar de origine. Ea, franțuzoaică. S-au cunoscut la Paris, în 1958, iar de atunci au lucrat împreună fără încetare, creând o formă de expresie artistică inedită, imposibil de încadrat strict în granițele convenționale ale artei plastice.
Arta lor a fost efemeră, dar de impact. Monumentală, dar discretă. La granița dintre artă vizuală, arhitectură, inginerie și meditație urbană.
Cuvântul care le-a definit stilul: „împachetare” (wrapping). Un gest aparent simplu, dar care ascunde o întreagă filosofie vizuală: aceea de a acoperi temporar un spațiu sau un obiect, pentru a-l face să fie privit altfel – cu mai multă atenție, cu mai multă deschidere, cu mai puțină obișnuință.
În 1985, timp de paisprezece zile, Christo și Jeanne-Claude au împachetat Pont Neuf, cel mai vechi pod din Paris, în 40.000 de metri pătrați de material textil bej-auriu, prins cu 13 kilometri de sfoară.
Un pod care fusese, până atunci, pur și simplu „acolo” – ca o parte din peisaj – a devenit, brusc, un subiect de privit, de întrebat, de contemplat. Nu a fost un gest decorativ. A fost un mod de a forța orașul și privitorul să vadă altfel.
Asemenea momentelor în care închidem ochii și descoperim contururile unui chip drag doar prin memorie, podul a fost transformat într-o apariție familiară și străină în același timp.
Au trecut patru decenii de atunci, dar Parisul nu a uitat. Dovadă nu doar noua denumire a pieței, ci și proiectul din 2021, realizat postum, conform planurilor lor: Arcul de Triumf împachetat în material textil argintiu, legat cu sfoară roșie.
A fost o lucrare care a stârnit curiozitate, emoție, controverse – dar, mai ales, o reacție colectivă: aceea de a opri pasul, de a ridica privirea și de a vedea un monument altfel.
Un spațiu pe care credeam că-l cunoaștem a devenit, din nou, un mister.
Dacă te pasionează arta în spațiul public și intervențiile urbane de mari dimensiuni, ar trebui să mai știi și despre:
➡️ Wrapped Reichstag – Berlin, 1995
➡️ The Gates – Central Park, New York, 2005
➡️ The Floating Piers – Lacul Iseo, Italia, 2016
Toate aceste proiecte au avut ceva în comun: au fost temporare. Dar tocmai efemeritatea lor le-a făcut memorabile. Au lăsat în urmă nu obiecte, ci amintiri colective. Experiențe. Emoții.
Foto arhivă personală, dreamstime/FB Desislava Bineva
Romanul „Grădinarul și moartea”, semnat de Georgi Gospodinov, a câștigat Premiul Criticii Spaniole pentru „Cea…
Premierul interimar al Bulgariei, Andrey Gyurov, a transmis un mesaj după alegerile din Ungaria, subliniind…
Misiunea spațială Artemis II utilizează camere produse de compania americană Imperx, fondată de inginerul bulgar…
De Paște, parcarea în zonele cu durată limitată din Varna, cunoscute drept „zona albastră” și…
Peste o lună, Bulgaria va găzdui Grande Partenza (Marele Start) al celei de-a 109-a ediții…
Vești bune pentru cetățenii români care călătoresc în Bulgaria sau tranzitează țara vecină pe durata…